De 1 Decembrie, ne-am răspândit prin țară să vedem cum arată România în ziua când împlinește 100 de ani. Am văzut, pe străzile din Alba-Iulia, oameni care nu se mai întâlniseră niciodată, dar care se îmbrățișau ca și cum s-ar fi cunoscut de-o viață, uniți de un patriotism simplu și firesc. Nu „cu cine-ai votat?“, nu „cu ce echipă ții?“, nu „ce salariu ai?“. Doar „de unde ești?“. Oameni din Cernăuți, Mangalia, Timișoara, Buzău, București - bucuroși de cunoștință. Am văzut politicieni preocupați să facă băi de mulțime și să joace hora unirii doar ca să dea bine pe camere. Am văzut primari considerând că țara le ține de cald copiilor pe care i-au forțat să se îmbrace în ie la minus zece grade. Am văzut oameni șocați că li se ia porcul din bătătură chiar de Ziua Națională. Am văzut copii privind cu încântare cum oamenii mari fluturau drapele în culorile țării lor. Am văzut pensionari triști, pentru care ziua de 100 de ani a fost doar o altă zi din calvarul vieții lor.